Sfanta Evanghelie dupa Marcu 4
- 1. Si iarasi a inceput Iisus sa invete, langa mare, si s-a adunat la El multime foarte multa, incat El a intrat in corabie si sedea pe mare, iar toata multimea era langa mare, pe uscat.
- 2. Si-i invata multe in pilde, si in invatatura Sa le zicea:
- 3. Ascultati: Iata, iesit-a semanatorul sa semene.
- 4. Si pe cand semana el, o samanta a cazut langa cale si pasarile cerului au venit si au mancat-o.
- 5. Si alta a cazut pe loc pietros, unde nu avea pamant mult, si indata a rasarit, pentru ca nu avea pamant mult.
- 6. Si cand s-a ridicat soarele, s-a vestejit si, neavand radacina, s-a uscat.
- 7. Alta samanta a cazut in spini, a crescut, dar spinii au inabusit-o si rod n-a dat.
- 8. Si altele au cazut pe pamantul cel bun si, inaltandu-se si crescand, au dat roade si au adus: una treizeci, alta saizeci, alta o suta.
- 9. Si zicea: Cine are urechi de auzit sa auda.
- 10. Iar cand a fost singur, cei ce erau langa El, impreuna cu cei doisprezece, Il intrebau despre pilde.
- 11. Si le-a raspuns: Voua va e dat sa cunoasteti taina imparatiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afara totul se face in pilde,
- 12. Ca uitandu-se, sa priveasca si sa nu vada, si, auzind, sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca si sa fie iertati.
- 13. Si le-a zis: Nu pricepeti pilda aceasta? Dar cum veti intelege toate pildele?
- 14. Semanatorul seamana cuvantul.
- 15. Cele de langa cale sunt aceia in care se seamana cuvantul, si, cand il aud, indata vine satana si ia cuvantul cel semanat in inimile lor.
- 16. Cele semanate pe loc pietros sunt aceia care, cand aud cuvantul, il primesc indata cu bucurie,
- 17. Dar n-au radacina in ei, ci tin pana la un timp; apoi cand se intampla stramtorare sau prigoana pentru cuvant, indata se smintesc.
- 18. Si cele semanate intre spini sunt cei ce asculta cuvantul,
- 19. Dar grijile veacului si inselaciunea bogatiei si poftele dupa celelalte, patrunzand in ei, inabusa cuvantul si il fac neroditor.
- 20. Iar cele semanate pe pamantul cel bun sunt cei ce aud cuvantul si-l primesc si aduc roade: unul treizeci, altul saizeci si altul o suta.
- 21. Si le zicea: Se aduce oare faclia ca sa fie pusa sub obroc sau sub pat? Oare nu ca sa fie pusa in sfesnic?
- 22. Caci nu e nimic ascuns ca sa nu se dea pe fata; nici n-a fost ceva tainuit, decat ca sa vina la aratare.
- 23. Cine are urechi de auzit sa auda.
- 24. Si le zicea: Luati seama la ce auziti: Cu ce masura masurati, vi se va masura; iar voua celor ce ascultati, vi se va da si va va prisosi.
- 25. Caci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua.
- 26. Si zicea: Asa este imparatia lui Dumnezeu, ca un om care arunca samanta in pamant,
- 27. Si doarme si se scoala, noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cum nu stie el.
- 28. Pamantul rodeste de la sine: mai intai pai, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic.
- 29. Iar cand rodul se coace, indata trimite secera, ca a sosit secerisul.
- 30. Si zicea: Cum vom asemana imparatia lui Dumnezeu, sau in ce pilda o vom inchipui?
- 31. Cu grauntele de mustar care, cand se seamana in pamant, este mai mic decat toate semintele de pe pamant;
- 32. Dar, dupa ce s-a semanat, creste si se face mai mare decat toate legumele si face ramuri mari, incat sub umbra lui pot sa salasluiasca pasarile cerului.
- 33. Si cu multe pilde ca acestea le graia cuvantul dupa cum puteau sa inteleaga.
- 34. Iar fara pilda nu le graia; si ucenicilor Sai le lamurea toate, deosebi.
- 35. Si in ziua aceea, cand s-a inserat, a zis catre ei: Sa trecem pe tarmul celalalt.
- 36. Si lasand ei multimea, L-au luat cu ei in corabie, asa cum era, caci erau cu El si alte corabii.
- 37. Si s-a pornit o furtuna mare de vant si valurile se pravaleau peste corabie, incat corabia era aproape sa se umple.
- 38. Iar Iisus era la partea dindarat a corabiei, dormind pe capatai. L-au desteptat si I-au zis: Invatatorule, nu-Ti este grija ca pierim?
- 39. Si El, sculandu-Se, a certat vantul si a poruncit marii: Taci! Inceteaza! Si vantul s-a potolit si s-a facut liniste mare.
- 40. Si le-a zis lor: Pentru ce sunteti asa de fricosi? Cum de nu aveti credinta?
- 41. Si s-au infricosat cu frica mare si ziceau unul catre altul: Cine este oare, Acesta, ca si vantul si marea I se supun?