Iov 24
- 1. Pentru ce nu pazeste Cel Atotputernic vremurile de judecata si de ce nu vad cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsa?
- 2. Sunt unii care muta hotarele, fura turmele si le pasc;
- 3. iau magarul orfanului, iau zalog vaca vaduvei;
- 4. imbrancesc din drum pe cei lipsiti, silesc pe toti nenorocitii din tara sa se ascunda.
- 5. Si acestia, ca magarii salbatici din pustiu, ies dimineata la lucru sa caute hrana, si in pustiu trebuie sa caute paine pentru copiii lor.
- 6. Taie nutretul care a mai ramas pe camp, culeg ciorchinii ramasi pe urma culegatorilor in via celui nelegiuit.
- 7. Ii apuca noaptea in umezeala, fara imbracaminte, fara invelitoare impotriva frigului.
- 8. Ii patrunde ploaia muntilor, si, neavand alt adapost, se ghemuiesc langa stanci.
- 9. Aceia smulg pe orfan de la tata, iau zalog tot ce are saracul.
- 10. Si saracii umbla goi de tot, fara imbracaminte, strang snopii si-s flamanzi;
- 11. in gradinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calca teascul si le este sete;
- 12. in cetati se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor raniti striga… Si Dumnezeu nu ia seama la aceste miselii!
- 13. Altii sunt vrajmasi ai luminii, nu cunosc caile ei, nu umbla pe cararile ei.
- 14. Ucigasul se scoala in revarsatul zorilor, ucide pe cel sarac si lipsit, si noaptea fura.
- 15. Ochiul preacurvarului pandeste amurgul: "Nimeni nu ma va vedea", zice el, si isi pune o marama pe fata.
- 16. Noaptea sparg casele, ziua stau inchisi; se tem de lumina.
- 17. Pentru ei, dimineata este umbra mortii, si cand o vad, simt toate spaimele mortii.
- 18. Dar nelegiuitul aluneca usor pe fata apelor, pe pamant n-are decat o parte blestemata si niciodata n-apuca pe drumul celor vii!
- 19. Cum sorb seceta si caldura apele zapezii, asa inghite Locuinta mortilor pe cei ce pacatuiesc.
- 20. Pantecele mamei il uita, viermii se ospateaza cu el, nimeni nu-si mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfaramat ca un copac,
- 21. el, care prada pe femeia stearpa si fara copii, el care nu face niciun bine vaduvei!…
- 22. Si totusi Dumnezeu, prin puterea Lui, lungeste zilele celor silnici, si iata-i in picioare cand nu mai trageau nadejde de viata;
- 23. El le da liniste si incredere, are privirile indreptate spre caile lor.
- 24. S-au ridicat; si intr-o clipa nu mai sunt, cad, mor ca toti oamenii, sunt taiati ca spicele coapte.
- 25. Nu este asa? Cine ma va dovedi de minciuna, cine-mi va nimici cuvintele mele?"