Faptele Apostolilor 17
- 1. Pavel si Sila au trecut prin Amfipoli si Apolonia si au venit in Tesalonic, unde era o sinagoga a iudeilor.
- 2. Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat in sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
- 3. dovedind si lamurind ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invie din morti. "Si acest Isus pe care vi-L vestesc eu", zicea el, "este Hristosul."
- 4. Unii din ei si o mare multime de greci tematori de Dumnezeu si multe femei de frunte au crezut si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila.
- 5. Dar iudeii care nu crezusera, de pizma, au luat cu ei niste oameni fara capatai din multime, au facut gloata si au intaratat cetatea. S-au napustit asupra casei lui Iason si cautau pe Pavel si pe Sila, ca sa-i aduca afara la norod.
- 6. Fiindca nu i-au gasit, au tarat pe Iason si pe vreo cativa frati inaintea dregatorilor cetatii si strigau: "Oamenii acestia, care au rascolit lumea, au venit si aici,
- 7. si Iason i-a gazduit. Ei toti lucreaza impotriva poruncilor cezarului si spun ca este un alt Imparat: Isus."
- 8. Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul si pe dregatorii cetatii,
- 9. care au dat drumul lui Iason si celorlalti, numai dupa ce au capatat de la ei un zalog.
- 10. Fratii au trimis indata, noaptea, pe Pavel si pe Sila la Bereea. Cand au sosit, au intrat in sinagoga iudeilor.
- 11. Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa.
- 12. Multi dintre ei si din femeile cu vaza ale grecilor si multi barbati au crezut.
- 13. Dar iudeii din Tesalonic, cand au aflat ca Pavel vestea Cuvantul lui Dumnezeu si in Bereea, au venit acolo, ca sa tulbure si sa atate noroadele.
- 14. Atunci fratii au pornit indata pe Pavel spre mare; Sila si Timotei au ramas in Bereea.
- 15. Cei ce insoteau pe Pavel l-au dus pana la Atena. Apoi s-au intors, cu insarcinarea sa duca lui Sila si lui Timotei porunca sa vina cat mai curand la el.
- 16. Pe cand ii astepta Pavel in Atena, i se intarata duhul la vederea acestei cetati pline de idoli.
- 17. In sinagoga statea deci de vorba cu iudeii si cu oamenii tematori de Dumnezeu, iar in piata statea de vorba in fiecare zi cu aceia pe care-i intalnea.
- 18. Unii din filosofii epicurieni si stoici au intrat in vorba cu el. Si unii ziceau: "Ce vrea sa spuna palavragiul acesta?" Altii, cand l-au auzit ca vesteste pe Isus si invierea, ziceau: "Pare ca vesteste niste dumnezei straini."
- 19. Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag si au zis: "Putem sa stim care este aceasta invatatura noua pe care o vestesti tu?
- 20. Fiindca tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, sa stim ce vrea sa zica aceasta."
- 21. Caci toti atenienii si strainii care stateau in Atena nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decat sa spuna sau sa asculte ceva nou.
- 22. Pavel a stat in picioare in mijlocul Areopagului si a zis: "Barbati atenieni! In toate privintele va gasesc foarte religiosi.
- 23. Caci, pe cand strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar pe care este scris: "Unui Dumnezeu necunoscut!" Ei bine, ceea ce voi cinstiti fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu.
- 24. Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului si nu locuieste in temple facute de maini.
- 25. El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
- 26. El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor,
- 27. ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.
- 28. Caci in El avem viata, miscarea si fiinta, dupa cum au zis si unii din poetii vostri: "Suntem din neamul Lui…"
- 29. Astfel, dar, fiindca suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.
- 30. Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca;
- 31. pentru ca a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita, prin faptul ca L-a inviat din morti…"
- 32. Cand au auzit ei de invierea mortilor, unii isi bateau joc, iar altii au zis: "Asupra acestor lucruri te vom asculta alta data."
- 33. Astfel, Pavel a iesit din mijlocul lor.
- 34. Totusi unii au trecut de partea lui si au crezut; intre acestia era Dionisie areopagitul, o femeie numita Damaris si altii impreuna cu ei.