Psalmii 88
- 1. (O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, ezrahitul.) Doamne Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!
- 2. S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
- 3. căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.
- 4. Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere.
- 5. Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.
- 6. M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
- 7. Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. - (Oprire)
- 8. Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.
- 9. Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!
- 10. Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? - (Oprire)
- 11. Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc?
- 12. Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?
- 13. Doamne, eu Îţi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
- 14. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi faţa Ta?
- 15. Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.
- 16. Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
- 17. Ele mă înconjoară toată ziua ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.
- 18. Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.