Psalmii 107
- 1. "Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!"
- 2. Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului,
- 3. şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.
- 4. Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
- 5. Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.
- 6. Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
- 7. i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
- 8. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
- 9. Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
- 10. Cei ce şedeau în întuneric şi umbra morţii trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
- 11. pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
- 12. El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
- 13. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
- 14. I-a scos din întuneric şi de umbra morţii şi le-a rupt legăturile.
- 15. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
- 16. Căci El a sfărâmat porţi din aramă şi a rupt zăvoare din fier.
- 17. Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
- 18. Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.
- 19. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
- 20. a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă.
- 21. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
- 22. Să-I aducă jertfe de mulţumiri şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
- 23. Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari,
- 24. aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
- 25. El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
- 26. Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.
- 27. Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa.
- 28. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
- 29. A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.
- 30. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
- 31. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
- 32. Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
- 33. El preface râurile în pustiu, şi izvoarele de apă, în pământ uscat,
- 34. ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.
- 35. Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de ape.
- 36. Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
- 37. însămânţează ogoare, sădesc vii şi-i culeg roadele.
- 38. El îi binecuvântă, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.
- 39. Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,
- 40. El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
- 41. dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
- 42. "Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!"
- 43. Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.