Marcu 5
- 1. Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor.
- 2. Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
- 3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
- 4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
- 5. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.
- 6. Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
- 7. şi a strigat cu glas tare: "Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!"
- 8. Căci Isus îi zicea: "Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!"
- 9. "Care-ţi este numele?", l-a întrebat Isus. "Numele meu este "legiune", a răspuns el, "pentru că suntem mulţi."
- 10. Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
- 11. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.
- 12. Şi dracii L-au rugat şi au zis: "Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei."
- 13. Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
- 14. Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
- 15. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
- 16. Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
- 17. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
- 18. Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
- 19. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: "Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine."
- 20. El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
- 21. După ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.
- 22. Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui
- 23. şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: "Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască."
- 24. Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea.
- 25. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.
- 26. Ea suferise mult de la mulţi doctori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nicio uşurare; ba încă îi era mai rău.
- 27. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui.
- 28. Căci îşi zicea ea: "Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui."
- 29. Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.
- 30. Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: "Cine s-a atins de hainele Mele?"
- 31. Ucenicii I-au zis: "Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: "Cine s-a atins de Mine?"
- 32. El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
- 33. Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul.
- 34. Dar Isus i-a zis: "Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta."
- 35. Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii care-i spun: "Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?"
- 36. Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: "Nu te teme, crede numai!"
- 37. Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
- 38. Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult.
- 39. A intrat înăuntru şi le-a zis: "Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme."
- 40. Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila.
- 41. A apucat-o de mână şi i-a zis: "Talita, cumi", care tălmăcit înseamnă: "Fetiţo, scoală-te îţi zic!"
- 42. Îndată fetiţa s-a sculat şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
- 43. Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mâncare fetiţei.